747

05 ianuarie 2005. Aeroportul Otopeni. Ruta: Bucuresti-Amsterdam-Aktau.

Am pornit deja catre o lume noua: Kazahstan, o tara care a stat sub ocupatia sovieticilor multi, multi ani... Acum se afla in stadiul de dezvoltare economica mai ales in ceea ce priveste exploatarea titeiului si gazelor naturale... Asta este si motivul pentru care ma aflu acum in avion... Firma romaneasca va presta servicii in acest domeniu pentru o firma kazaka.Punct!

Dar inca sunt bulversat...O sa fiu plecat de linga casa pentru mai mult de o luna si jumatate... Mult, dar totusi trag sperata sa treaca repede...

Kazahstan?

Inca nu realizez ca deja sunt in Kazahstan...Poate si din cauza zborului de 12 ore... Sau poate datorita faptului ca tot ce vad este numai o intindere infinita de pamint:STEPA! Deci asa este Kazahstanul-o stepa imensa! Dar orasul tot asa monoton o sa fie sau voi intalni si lucruri interesante? Oricum noutatea deja am intalnit-o: STEPA...

In Aktau

Intrarea in Aktau. Orasul gazda pentru urmatoarea luna si jumatate... Totul pare deprimant! Poate din cauza ploii marunte care incepuse deja sa ma calce pe nervi... Trebuia sa fiu intampinat cu soare, fiindca sorele imi face bine... La aeroport a fost soare si apoi dintr-o data s-a intunecat. Poate ca nici orasului nu i-a placut venirea mea... Dar asta e, serviciul e servici...

Lebede

Eu si lebedele in spatele meu. Erau singurele care mai puteau sta in apa rece a marii Caspice, care de altfel nici vara nu era prea prietenoasa cu pielea. Asta a fost prima zi a venirii mele in Kazahstan. O vizita scurta la mare...Auzisem tot felul de laude despre ea, ca si iarna are ceva special... Intr-adevar nu se compara cu marea noastra, dar totusi tot mai bine este linga ea, linga Marea Neagra... Deja ma apuca melancolia si vreau, vreau,vreau inapoi...in Romania. Mai am de stat aici 1 luna si 20 de zile...

Piata

Inca modul lor de viata este sub nivelul decentei...Cred ca nici in momentul de fata nu s-a produs nici o schimbare. Iata unul din modurile in care isi depozitau marfa (considerata proaspata) la piata. Si totusi era ianuarie...Ma intreb vara ce faceau cu baboii astia imensi de somn? Cred ca ii batea cu pliciul ca sa omoare mustele avide de carne; carne care sigur in cateva ore intra intr-un stadiu incipient de putrefactie...

MIG

Un MIG scara 1:1. Retras cu siguranta din folosinta...

Parc

Parcul din fata biroului. Pe timp de vara te poti relaxa la umbra si poti consuma o bautura racoritoare (sau in cazul lor cogniac sau bere).

Teatrul

Teatrul dramatic din Aktau situat vis-a-vis de Mall.

Stepa

132 m sub nivelul marii (ceea ce vedeti in fundal).

Biserica

Singura biserica ortodoxa din Aktau. Ca si religie era un amalgam, dar majoritatea sustineau ca sunt musulmani.

Aniversare

Iata si o aniversare la birou cu colegii, romani si kazaci.

Oil Field Camp

Aceasta era zona de campare pentru cei ce lucrau in field Tasbulat, izolati de viata de oras de cei 400-450 km fata de Aktau.

Camile

Camile peste tot...Adica prin toata stepa. Asa cum vezi la noi pe camp vaci, asa vezi prin stepa lor camile. Si reprezentau chiar o a doua sursa de hrana(carne, lapte), prima fiind pestele, care era din abundenta in Marea Caspica.

Eu si colegii

La inceperea unei operatii la sonda. Ziua erau in jur de -15, -20C, iar noaptea putea cobori pina la -30C (aici am avut noroc de o zi mai calduroasa cu vreo -8, -10C)

Eu si kazah-ul

Well 308 Tasbulat

Una din multele sonde pentru care am lucrat si care erau situate la sute de kilometrii de Aktau, in stepa. Aceasta este 308 Tasbulat.

Eu si pontonul

Marea Caspica

Singurul lucru care te facea sa uiti ca esti intr-o tara a lumii a treia era litoralul si marea Caspica. Si aici totul se schimba: baruri, discoteci, cluburi de noapte... si nu in ultimul rand albastrul marii.

Sosea

Costructie pe 4 benzi si destul de late, dar nu ii plingem de mila, au spatiu destul...

Monumentul Eroilor

In 2005 acesta era inca in constructie. Aici suntem in centrul orasului, unde elementele capitaliste isi intra in rol. In spatele monumentului este Mall-ul (de unde imi faceam aprovizionarea cu alimente).

Piata Mare

Sau cum cred ca i se mai zice si Piata Rosie. Fiindca Kazahstan-ul a fost atata timp sub ocupatie ruseasca, inca se mai recunosc ideologiile sistemului comunist, chiar si prin arhitectura cladirilor.

Cartier

Unul din numeroasele cartiere. Daca te rataceai era simplu; aveai de retinut 3 numere: numar cartier, bloc, apartament. Si asta era tot... Denumirile strazilor nu existau... Poate doar arterele principale care, cred ca erau in numar de doua.

Aktau-periferie

Iata cum arata periferia orasului Aktau.

Ultima zi

Aktau. Ultima zi cand privesc pe geamul apartamentului meu. Astept cu nerabdare ca maine sa plec spre aeroport ca sa ajung acasa. Nu-mi mai pasa de nimic, nici macar de drumul prea lung(de 12 ore), pe care il am de facut pina in Bucuresti.

Spre casa...

Parasind Aktau-Kazahstan cu un gust amar, dar fericit ca ajung acolo unde imi este locul. Unde este mai bine ca la tine acasa? La 12000 m altitudine lumea pare altfel, linistea plafonului de nori creaza o senzatie pe care nu o pot exprima in cuvinte... chiar daca zgomotul motoarelor era asurzitor, linistea mea sufleteasca ca voi ajunge acasa nu putea fi clatinata nici macar de acestea...